Limfom Hodkin
Boala Hodgkin este o hemopatie maligna  de etiologie necunoscuta, caracterizata prin prezenta celulelor Reed-Sternberg. Boala Hodgkin este un limfom mai putin comun, iar celelalte cazuri de cancer in sistemul limfatic se numesc limfoane Non-Hodgkin. In boala Hodgkin celulele din sistemul limfatic devin anormale, se divid rapid si cresc necontrolat sau in ordine. Daca apare la nivelul gatului, se extinde prima data la ganglionii din jurul oaselor gatului si apoi la ganglionii din regiunea bratelor si a pieptului, apoi si in celelalte parti ale organismului.

Boala Hodgkin este o hemopatie maligna  de etiologie necunoscuta, caracterizata prin prezenta celulelor Reed-Sternberg. Este unul din grupurile de cancer numite limfoame. Limfomul este un termen general folosit pentru cancere care se dezvolta in sistemul limfatic.
Tumorile pot fi benigne (necanceroase) si maligne (cancerose).
In boala Hodgkin celulele din sistemul limfatic devin anormale, se divid rapid si cresc necontrolat sau in ordine. Daca apare la nivelul gatului, se extinde prima data la ganglionii din jurul oaselor gatului si apoi la ganglionii din regiunea bratelor si a pieptului, apoi si in celelalte parti ale organismului.
Localizare: Sunt in general ganglionare sau splenice, clasificarile anatomice permitand clasarea bolii in stadia de la I la IV. Sunt mai rare extranodulare, toate teritoriile ganglionare fiind superficial, fie profunde, putand fi atinse.
Factori de risc: varsta sau sexul - boala Hodgkin apare mai des la persoanele cu varsta cuprinsa inre 15 si 34 de ani si la persoanele de peste 55 de ani. Este mai intalnita la barbati decat la femei; antecedentele familiale - fratii si surorile celor cu aceasta boala au un risc mare de a dezvolta si ei boala; virusii - infectiile cu virusul Epstein-Barr pot fi asociate cu o rata crescuta de a avea boala Hodgkin.

Simptome:
Simptomele in cazul bolii Hodgkin pot include: umflaturi nedureroase la nivelul ganglionilor din jurul gatului, axilei si inghinala, pierderi nejustificate in greutate, febre recurente inexplicabile, transpiratii nocturne, prurit.

Afectiuni care pot complica evolutia in toate stadiile:
a) Infectioase: tuberculoza, virozele, septicemia, aspergiloza.
b) Legate de tratament: aplazia sau leucemia acuta (alte cancere).
Tratamentul consta in examen clinic si bilant biologic pentru aprecierea evolutiei maladiei si examinari paraclinice pentru clasarea maladiei in functie de zonele afectate.
Examinari complementare:
a) Pentru localizarile ganglionare: radiografia pulmonara si scaner toracic, limfografia si un scaner abdominal, laparotomiile si toracotomiile exploratorii nu mai au in mod practic nici o indicatie.
b) Pentru localizarile extraganglionare: biopsie medulara, bilant fosfocalcic, radiografii sau o scintigrafie osoasa, punctie biopsie hepatica.
c) Exista patru stadii ale Bolii Hodkin:
Stadiul I - invazia unui singur teritoriu ganglionar
Stadiul II - afectarea a doua mai multe zone ganglionare de aceeasi parte a diafragmului
Stadiul IV - afectarea extraganglionara (plamani, maduva, oase).

Tratament:
Mijloacele clasice se bazeaza pe:
a) Radioterapie: folosita pentru localizarile ganglionare, iradierea, principalele complicatii fiind: hipotiroidia, asialia,menopauza, fibroza pulmonara.
b) Chimioterapia: in cazul bolii Hodgkin este administrarea a mai multor medicamente.Poate fi folosita numai chimioterapia sau in combinatie cu radioterapia. Chimioterapia este, de obicei, administrata pe cicluri: o perioada de tratament urmata de o perioada de pauza, apoi urmata iar de o perioada de tratament. Principalele complicatii sunt alopecia, hipoplazia sau aplazia medulara, tulburarile neurologice sau digestive, fibroza pulmonara,azoospermia.

Evolutie si prognostic:
Sub tratament, boala poate evolua astfel: remisiune completa (mai ales pentru stadiile IA si IIA) cu disparitia tuturor semnelor; remisiune incompeta (pentru stadiile IIB si IIIA) cu mentinerea unor simptome; absenta remisiunii (pentru stadiile IIIB si mai ales IV); recaderea (reaparitia semnelor la un pacient aflat in remisiune de cel putin un an)
LIMFOAMELE NON-HODGKINIENE
Generalitati: limfoamele non-hodkiniene sunt proliferari maligne dezvoltate pe seama limfocitelor (mai rar pe seama histiocitelor) cu debut in organele limfoide, diferentiandu-se de boala Hodkin prin: frecventa mai mare la persoanele in varsta, extensie importanta pe cale sanguina, prognostic dominat esential de aspectul histologic
Clasificare:
- Grupa I (malignitate usoara): limfoamele nodulare cu celule mici neregulate, limfoamele difuze cu celule mici regulate, limfoamele nodularemixte (cu celulemari si mici)
- Grupa II (malignitate intermediara
- Grupa III (malignitate inalta) - limfoamele limboblastice si imunoblastice, limfomul Burkitt.

Limfomul Burkitt:
a) Corespunde unei proliferari a celulor limfoide B
b) Se caracterizeaza prin: anomalie cromozomiala de tip translocatie, poate afecta numerosi cromozomi, corespunde unei rearanjari a oncogenei
Exista doua forme:africana (afecteaza copilul) si nonafricana (afecteaza mai mult barbatii si apare inainte de 15 ani)
Tratamentul depinde de tipul histologic si de stadiul clinic al bolii: chimioterapia, radioterapia sau chirurgia.
Evolutie si prognostic:
1.Depind de tipul histologic si de extinderea bolii, de sensibilitate la chimioterapie.
2.La nivel global, media de supravietuire este de 7 ani (pentru formele nodulare), de 10-12 luni (pentru limfoamele limboblastice) si intre 20 si 60 de luni (pentru formele difuze cu malignitate intermediara).